nici acum nu-mi vine sa cred ca eu am ajuns acolo sus... acolo unde crestele "nu mai aveau mult" si se uneau cu cerul... acolo unde soarele se ascundea dupa norii de frisca... unde vantu "te mangaia" ... acolo unde tu te simtea-i urias si restu niste jucari de LEGO... ms
vlad continui sa ma surprinzi cu talentul tau pentru fotografie si munte.pozele sunt pline de viata si frumusete.le simt pure si puternice.mi-au umplut sufletul de bucurue.multumesc.anca
Mhm ... ce de oameni ati fost :)..iar referitor la poze :imi plac foarte tare pozele acelea in care se vede sirul indian din diferite unghiuri si in spate doar zapada....am observat de altfel ca mereu e alt chitarist(a)
6 comments:
nici acum nu-mi vine sa cred ca eu am ajuns acolo sus... acolo unde crestele "nu mai aveau mult" si se uneau cu cerul... acolo unde soarele se ascundea dupa norii de frisca... unde vantu "te mangaia" ... acolo unde tu te simtea-i urias si restu niste jucari de LEGO...
ms
fain ca fusei colo la creasta lu zapada sa iei gura de aer. imi plac 2 si 4 mult.
spor in continuare :)
superbe pozele!!!
vlad continui sa ma surprinzi cu talentul tau pentru fotografie si munte.pozele sunt pline de viata si frumusete.le simt pure si puternice.mi-au umplut sufletul de bucurue.multumesc.anca
Mhm ... ce de oameni ati fost :)..iar referitor la poze :imi plac foarte tare pozele acelea in care se vede sirul indian din diferite unghiuri si in spate doar zapada....am observat de altfel ca mereu e alt chitarist(a)
:), Simona
au fost 7 chitari... :)
Post a Comment